Iubiti copiii. DA. Asta trebuie sa fie, asa trebuie sa se numeasca blogul meu pentru ca este in primul rand dedicat fiului meu. Daca celalalt blog este al meu, desi am vorbit foarte mult despre el, acesta este al nostru.
Acesta va fi locul unde se va gasi povestea noastra, a mea si a micutului meu. Locul unde probabil vor mai veni mamici cu povesti de viata. Se vor gasi povesti si poezii pentru copii,
Este un proiect pornit din suflet, cred ca mai mult decat primul cand ma gandesc ca exista posibilitatea ca fiul meu sa citeasca acest blog peste cativa ani.
Va fi un blog unde stiu ca se vor strange multe mamici si vor povesti de copiii lor.
Vor fi povesti de viata triste, dar si povesti ce ne vor umple ochii cu lacrimi de fericire.
Vom vorbi despre mame care s-au sacrificat si mame care au renuntat.
Vom vorbi despre tati care au ramas si altii care au plecat,
Vom vorbi despre bunici care isi iubesc nepotii si bunici care nu-i cunosc.
Va fi un drum lung pana acest blog va capata culoare, dar eu stiu ce inseamna sa o iei de la zero din toate punctele de vedere. Nimic nu este greu atunci cand totul porneste din suflet, iar acest blog este din suflet pentru suflete.
Initial ideea acestui blog a pornit de la faptul ca eu am fost un copil neiubit de parinti. De la asta si de la faptul ca povestea parca incepuse sa se repete cu fiul meu. A pornit de la faptul ca sunt foarte parinti care renunta usor. Blogul acesta a luat viata de la ADEVARUL CA ....da ,, COPII TREBUIE IUBITI''.
Stiu ca prin intermediul acestui blog voi intalni oameni care ma vor iubi, dar si oameni care ma vor critica, imi asum.
Stiu ca nu este tocmai placut sa iti pui viata pe tava in fata lumii intregi, insa povestile adevarate merita cunoscute, iar aici sper sa avem cat mai multe povesti prin care ne vom descarca sufletele.
Va pup si nu uitati sa IUBITI COPIII.
